Ce trist ca timpu trece-asa aiurea
imi pare ca sunt dusa;vreau sa miros padurea,
sa simt ceva cum delicat
in fir de borangic e colorat,
nuante moi cu gusturi fine;pe-ndelete
in par as vrea ca sa imi prind doar margarete.
insa se spulbera magia-n data
si vantul nu mai bate in rafale
caci amintirea vocii tale
ca de un vechi magnetofon uitat in ploaie
ma face sa mai stau sa cuget,poate,
totu-n sfarsit va merge ca pe roate...
dar,vai,cate-am uitat sa spun,din graba
si-acuma ca o chitara care inca rabda
adingerea stupida de cantaret incepator
ce-o face la fel,chiar de-ar canta c-o mana sau picior,
imi amintesc cu drag de tine,
imagini vagi pierdute-n mine
ceva asa,abstract si usurel
(ca doar atat rimeaza cu catel...)
da tu,fiinta grea de cap si inima neslefuita
ma faci sa ma izbesc ca de pirita
de zambetul cretin,superior
pe buza rece captusita cu un nor.